10

Muge-adânc un cerb în codru (varinată) - Dan Botta





Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc şi nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

9

Şi azi ca ieri
Sergiu Mandinescu


Şi azi ca ieri dăm chiot de alarmă,
Dar nu ne-aud îndepărtaţii semeni.
Cezarii au uitat de plug şi armă,
Cato e mort, iar Scaevola de-asemeni.

Ei nu ne-aud, dar zariştile ard!
Un nou Atila spulberă pământul,
Cu gândul leu, cu duhul leopard,
Mai mânios în grai ca iarna vântul.

Şi azi ca ieri nu ne aud, dar vai!
Se prăbuşesc cu vuiet catedrale.
Sălbaticele hoarde din Altai
Cutremură cetăţi voevodale.

Parisul ‘nalţă nou-i Capitoliu,
Iar Roma glorioasa-i togă-şi poartă,
Pe când, mereu cu sufletele-n doliu,
Şi azi ca ieri cerşim din poartă-n poartă.

Şi azi ca ieri sub cer veneţian
Se plimbă elegantele gondole,
Pe când de-acelaşi scut daco-roman
Se frâng şi cad săgeţile mongole.

Vă apără un neam necunoscut
Sorbona, Salamanca, Oxford, Jena!
Şi azi ca ieri noi stăm la Nistru scut
Să nu ajungă Asia pe Sena.


Nici ţara lui Columb, noua Eladă,
Cu cavalcada geniilor ei,
Nu-ţi trage încă glorioasa-i spadă,
Iar peste noi trec iarăşi anii grei.

Nu fremătaţi pe nările subţiri,
Nu ridicaţi sprânceana a uimire:
S-au înnecat potop de năvăliri
În sângele acestei ţări martire!

Şi azi ca ieri duşmanii noştri spun
Că suntem un popor înapoiat;
Dar coborîţi pe plaiul nost’ străbun
Şi pipăiţi, că nu-i adevărat!

Ca luptătorul care n-are timp
Să-şi lege rana-n toiul bătăliei,
Noi mai purtăm pe frunte câte-un ghimp
Sau răni pe trup din vremile urgiei.

Dar n-am împrumutat vre-un cult nedemn
Şi zei străini nu-şi fac aicea vatră.
Bisericile noastre sunt de lemn
În schimb credinţa noastră e de piatră!

Cu beznele ´ncleştat ca în amurg
Se luptă neamul, fulgerând spre moarte,
Pe când - căzuţi sub cupe care curg -
Cezari nebuni benchetuiesc departe.

Treziţi-vă, cât capetele voastre
Nu ´podobesc al Asiei oblânc!
Treziţi-vă! Cu lacrimile noastre
Vă luminăm prăpastia'n adânc.

Şi azi ca ieri Caligula petrece,
Dar răsturnaţi-l şi veniţi sub scut,
Căci dacă peste ţara mea vor trece,
Veţi zace poate mii de ani sub cnut.

Ajun de epocală bătălie...
Atila se înalţă din infern.
În fruntea lumii aşteptăm să vie
O spadă grea, un Aetius modern!

8

Plâns de toamnă




Vasile-Voiculescu

Bat lung peste ţară
Reci ramuri de vânt
Şi codrul de ceară
Miroase a sfânt.

Vin zile cărunte...
Spre văile moi
Se lasă mărunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamântiu
Spre calde conace
Aceleaşi cai scriu

Si-n poala zăbună
A norilor orbi
Văzduhul adună
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumină?
Se stinge... De-acum
Ti-e mâna de tina,
Obrazul de fum.

7

Tudor Gheorghe - Prolog

6

Cu bastonul prin Bucuresti I

Cu bastonul prin Bucuresti II